Partajarea energiei între prosumatori a devenit operațională

8 septembrie 2026 · Știri ECO

Ordinul ANRE 9/2026 pune în practică partajarea energiei între prosumatori. Surplusul tău poate ajunge la vecin, la rudă sau la firma ta — nu obligatoriu în rețea, la preț de furnizor.

Pe 12 mai 2026, ANRE a publicat Ordinul 9/2026, care operaționalizează partajarea energiei între prosumatori. Este pasul practic după transpunerea Directivei europene RED III prin OUG 59/2025.

Până acum, cadrul exista pe hârtie, dar nu se putea aplica: lipseau regulile concrete de alocare, contorizare și decontare. Ordinul le aduce.

Ce înseamnă, pe scurt

Ideea de bază e simplă și, până acum, imposibilă la noi: energia pe care o produci și nu o consumi nu trebuie să plece obligatoriu „în rețea, la preț de furnizor". Poate fi alocată altor participanți — membri ai aceleiași comunități de energie, alte locuri de consum, sau parteneri dintr-un acord de partajare.

Practic, contorizarea rămâne fizică, dar alocarea devine contabilă: energia circulă prin rețea ca înainte, însă se decontează între participanții acordului, nu între tine și furnizor.

Cine câștigă cel mai mult

Trei situații se schimbă radical:

• Blocurile de locuințe. Panourile de pe acoperiș pot alimenta apartamentele, nu doar scara, liftul și becurile de pe casă. Asta transformă un proiect marginal într-unul cu sens economic real.
• Satele și cartierele. O instalație mai mare, montată pe un teren sau pe o clădire comunitară, poate deservi mai multe gospodării — fiecare cu cota ei.
• Firmele cu mai multe puncte de lucru. Hala cu acoperiș mare poate ajuta sediul din oraș, care n-are unde monta nimic.

Ce echipamente presupune

Partea de producție nu se schimbă: aceleași panouri fotovoltaice, aceleași invertoare. Ce se adaugă este partea de măsurare și de urmărire.

Ai nevoie de contorizare inteligentă la fiecare punct implicat, de un sistem de monitorizare care să arate transparent cine cât a produs și cine cât a consumat, și de o relație bine pusă la punct cu operatorul de distribuție.

Pentru configurațiile mai complexe, un sistem de stocare comun poate face diferența între o partajare care funcționează pe hârtie și una care chiar reduce facturile — pentru că mută energia din intervalul de producție în cel de consum.

Unde e partea grea

Nu tehnologia e obstacolul, ci înțelegerea dintre oameni. Un acord de partajare cere participanți identificați, cote stabilite, un mecanism de decontare și, de obicei, o entitate care administrează totul.

Sfatul nostru: începe cu documentul, nu cu devizul. Clarifică întâi cine intră, cu ce cotă și cine ține evidența. Partea de echipamente — invertoare, contorizare, monitorizare — se dimensionează după aceea, și e cea mai simplă parte a proiectului.

Articol redactat de echipa EcoSolaris. Sursă: ANRE — Ordin 9/2026.

Vezi sisteme fotovoltaice pentru firme ← Înapoi la Știri ECO